Alternativa pentru masa de seara

Foarte grav bolnava n-am fost niciodata, dar de cativa ani, corpul meu dadea semne disperate: era tot mai clar ca ceva nu functioneaza asa cum ar trebui. Daca e mostenita sau dobandita datorita unui stil de viata nesanatos nu are prea mare importanta. Relevant este faptul ca dereglarea aceasta a primit pana la urma si un nume: pirolurie. Ca sa poti lupta, trebuie mai intai sa-ti cunosti dusmanul. Asa si eu: n-am reusit sa fac mare lucru pana nu am depistat cauza tuturor sensibilitatilor mele in plan fizic, dar si psihic. Apropo, din pacate, boala aceasta de metabolism, in Romania, e asociata de obicei cu schizofrenia sau alte boli psihice si e prea putin studiata. De fapt, ea implica o gama foarte larga de simptome si manifestari. Insa despre subiectul acesta o sa va vorbesc cu alta ocazie.

In lungul drum al incercarii mele de a intelege unde am gresit si ce trebuie sa schimb in viata mea pentru a nu deveni povara celor din jur, dieta a ocupat un loc prioritar. Am inceput sa rasfoiesc tot felul de site-uri, care de care mai interesante. Am citit adesea ca o dieta vegana ar fi ideala pentru sanatate, ca nu e bine sa mananci intre mese, ca miscarea e foarte importanta etc.

Deocamdata, telul meu este o dieta CAT MAI SARACA IN CARBOHIDRATI. Sper sa nu mai vina o furtuna sa-mi faca zob si ideea asta, cum s-a mai intamplat. Poate va intrebati de unde imi iau atunci energia. Raspunsul e simplu: introduc in meniul meu mai multa grasime.

Cine spune ca e usor, nu prea stie ce vorbeste, pentru ca obisnuinta e a doua natura, iar cateodata e imposibil sa castigi in fata ei. Cele mai multe probleme se ivesc la masa de seara, cand nu trebuie sa mananc DELOC carbohidrati. Pe scurt, asta inseamna: fara cereale, fara leguminoase, fara radacinoase, fara cartofi, iar cand e post -fara proteina animala.

Aseara, dupa ce am facut o salata de spanac, m-am uitat prin frigider sa vad "cu ce" sa o mananc si, nemultumita, deoarece nu gasisem nimic ce sa corespunda criteriilor mele actuale, m-am asezat la masa ca sa ma mai gandesc. Pusesem pe masa niste nuca ramasa de la laptele de dimineata si, neincrezatoare, am gustat din nuca si spanac. Mhm, "merge", in gandul meu. "Ia sa-ncerc si fara nuca... Oau!! Chiar e gustos!" Mi-am mai pregatit o portie si-am mancat pe saturate! Si uite-asa am facut o descoperire fenomenala: salata de spanac se poate manca numai cu salata de spanac :)

Pentru mine e intr-adevar fenomenala, stiti de ce?! Pentru ca nu imi inchipuiam - vedeti, nu degeaba se spune ca totul pleaca din creier - ca o sa mananc vreodata DOAR salata de frunze verzi. Datorita obisnuintei, ea intotdeauna trebuia sa fie doar garnitura, nu fel principal! 

Inca o data s-au inversat valorile...

Poate cineva vrea si reteta: peste spanacul spalat am pus o lingurita de fulgi de drojdie inactiva, putina sare neiodata cu usturoi granulat, zeama de lamaie si ulei de masline.

SAPUN DE CASA

Anul trecut prin octombrie, cautand o alternativa blanda si naturala pentru albirea dintilor, am dat peste niste site-uri care promovau sapunul natural, toate presarate cu fotografii si cu retete care de care mai senzationale. Am inceput sa le rasfoiesc, sa cercetez, sa ma informez...nu ma mai puteam opri, simteam parca in nari parfumul discret al unora dintre ele, in timp ce altele ramaneau o adevarata enigma...

Si uite-asa, incet-incet am inceput sa dezleg tainele obtinerii sapunului prin metoda la rece, care m-a preocupat in mod deosebit.

Intre timp, sapunaritul s-a transformat intr-o adevarata pasiune. Nu sint si nici nu ma pretind profesionista, dar imi place mult ceea ce fac, iar rezultatele ma incurajeaza sa merg mai departe.
Asadar, haideti sa impart cu voi - cititorii mei - cateva dintre motivele pentru care am ales sa fac si sa folosesc sapun de casa, in detrimentul celui cumparat.

In primul rand, trebuie sa va marturisesc faptul ca de vreo 10 - 12 ani ma asalteaza, periodic, niste eczeme pe maini a caror provenienta imi ramane inca necunoscuta. M-am saturat sa tot merg pe la medici si sa probez tot felul de creme. Astfel, pentru mainile mele, devenite foarte sensibile, o revenire la ingrediente naturale era mai mult decat binevenita.

In al doilea rand, am luat toata chestia asta ca pe o provocare: "as putea oare si eu sa fac asta?!"

Apoi, am inteles ca sapunurile din comert contin tot felul de chimicale deloc prietenoase cu pielea noastra, ca adesea sint responsabile pentru diferite alergii si alte probleme dermatologice. Altfel spus, am luat in calcul sanatatea copiilor mei.

Nu in ultimul rand, m-am gandit ca un sapun handmade m-ar putea scoate din dilema pe care o avem - eu si sotul meu -  cu precadere in preajma sarbatorilor: "ce cadou sa oferim " lui cutarica...

Dupa achizitionarea ustensilelor necesare producerii sapunului prin metoda la rece (mai exista inca vreo trei metode, dar despre subiectul acesta cu alta ocazie), m-am inarmat cu rabdare si, cu multe, multe emotii am facut prima mea transa de sapun. 

A fost un sapun de Castilia, recomandat incepatorilor, deoarece contine numai ulei de masline, apa si bineinteles soda caustica. Spre marea mea satisfactie, mi-a iesit un sapun foarte fin, recomandat chiar si pentru pielea sensibila a bebelusilor, cu pH 8. Desi nu e preferatul meu (si vorba fie intre noi - nici a sotului meu, pentru ca face spuma putina si e destul de moale - poate nu l-am lasat destul timp la uscat), mi s-a incrustat in memorie si in suflet acea bucurie, acea implinire pe care o simti atunci cand faci pentru prima oara un lucru pe care il astepti de mult...merita sau nu, ocupa asadar un loc special in istoria producerii sapunului de catre mine :)

Am facut de atunci inca opt transe de sapun, avand fiecare alta destinatie si alte combinatii de ingrediente. E o adevarata stiinta sa faci un sapun de casa de calitate! 

Pentru cine doreste, pentru cine pofteste, iata reteta mea de sapun de Castilia:

500 g ulei masline
170 g apa distilata
63 g hidroxid de sodiu
1 lingura si jumatate ulei de masline adaugat la trace

Metoda de producere o gasiti intr-o multime de site-uri, asa ca nu o mai descriu si eu.

Daca nu aveti posibilitatea sa faceti singuri sapun de casa, gasiti desigur oferte atragatoare pe internet sau in magazine de cosmetice naturale, insa atunci veti avea numai o singura satisfactie: aceea de a consuma un produs natural, foarte benefic pentru piele.

As vrea sa subliniez faptul ca majoritatea sapunurilor din supermarket-uri contin amine, sulfati, triclosan, coloranti etc - un adevarat cocktail de substante cangerigene, mutagene sau alergene. De acum nu mai sinteti nevoiti sa le folositi, ati gasit ALTERNATIVA si pentru asta vreau sa va felicit!!!

De ce acest blog