Foarte grav bolnava n-am fost niciodata, dar de cativa ani, corpul meu dadea semne disperate: era tot mai clar ca ceva nu functioneaza asa cum ar trebui. Daca e mostenita sau dobandita datorita unui stil de viata nesanatos nu are prea mare importanta. Relevant este faptul ca dereglarea aceasta a primit pana la urma si un nume: pirolurie. Ca sa poti lupta, trebuie mai intai sa-ti cunosti dusmanul. Asa si eu: n-am reusit sa fac mare lucru pana nu am depistat cauza tuturor sensibilitatilor mele in plan fizic, dar si psihic. Apropo, din pacate, boala aceasta de metabolism, in Romania, e asociata de obicei cu schizofrenia sau alte boli psihice si e prea putin studiata. De fapt, ea implica o gama foarte larga de simptome si manifestari. Insa despre subiectul acesta o sa va vorbesc cu alta ocazie.
In lungul drum al incercarii mele de a intelege unde am gresit si ce trebuie sa schimb in viata mea pentru a nu deveni povara celor din jur, dieta a ocupat un loc prioritar. Am inceput sa rasfoiesc tot felul de site-uri, care de care mai interesante. Am citit adesea ca o dieta vegana ar fi ideala pentru sanatate, ca nu e bine sa mananci intre mese, ca miscarea e foarte importanta etc.
Deocamdata, telul meu este o dieta CAT MAI SARACA IN CARBOHIDRATI. Sper sa nu mai vina o furtuna sa-mi faca zob si ideea asta, cum s-a mai intamplat. Poate va intrebati de unde imi iau atunci energia. Raspunsul e simplu: introduc in meniul meu mai multa grasime.
Cine spune ca e usor, nu prea stie ce vorbeste, pentru ca obisnuinta e a doua natura, iar cateodata e imposibil sa castigi in fata ei. Cele mai multe probleme se ivesc la masa de seara, cand nu trebuie sa mananc DELOC carbohidrati. Pe scurt, asta inseamna: fara cereale, fara leguminoase, fara radacinoase, fara cartofi, iar cand e post -fara proteina animala.
Aseara, dupa ce am facut o salata de spanac, m-am uitat prin frigider sa vad "cu ce" sa o mananc si, nemultumita, deoarece nu gasisem nimic ce sa corespunda criteriilor mele actuale, m-am asezat la masa ca sa ma mai gandesc. Pusesem pe masa niste nuca ramasa de la laptele de dimineata si, neincrezatoare, am gustat din nuca si spanac. Mhm, "merge", in gandul meu. "Ia sa-ncerc si fara nuca... Oau!! Chiar e gustos!" Mi-am mai pregatit o portie si-am mancat pe saturate! Si uite-asa am facut o descoperire fenomenala: salata de spanac se poate manca numai cu salata de spanac :)
Pentru mine e intr-adevar fenomenala, stiti de ce?! Pentru ca nu imi inchipuiam - vedeti, nu degeaba se spune ca totul pleaca din creier - ca o sa mananc vreodata DOAR salata de frunze verzi. Datorita obisnuintei, ea intotdeauna trebuia sa fie doar garnitura, nu fel principal!
Inca o data s-au inversat valorile...
Poate cineva vrea si reteta: peste spanacul spalat am pus o lingurita de fulgi de drojdie inactiva, putina sare neiodata cu usturoi granulat, zeama de lamaie si ulei de masline.
